Categorii:Fotbal
-Etimologie -Natura jocului -Regulile Jocului -Foruri conducatoare -Competitii internationale majore -Fotbalul in lume -Fotbalul in Romania Ciclism -Istoria ciclismului Romanesc -Ciclismul in Romania -Antrenament -Instructiuni tehnice -Noutati Handbal Tenis Auto-moto Box Atletism Gimnastica Rugby Biatlon Baseball | Istoria ciclismului Romanesc Nenumarate exemple ne demonstreaza ca, indata intrat in posesia unui mijloc de locomotie capabil de a transporta omul pe pamant, pe ape sau in vazduh, a aparut si intentia de a spori viteza deplasarii, lungimea spatiului parcurs, altitudinea zborului. De la aceasta idee, pana la nevoia de intrecere a omului cu semenii sai, n-a fost decat un pas. 0 data cu aparitia celeriferelor si draisienelor, la initiativa contelui Sivrac, au fost initiate curse in 1802 cu celerifere si in 1818, cu draisiene (in gradina Luxemburg din Paris). Draisiena a reprezentat un mijloc de locomotie, de tranzitie intre celerifer si velociped, care va consacra concursurile organizate periodic. Astfel, in 1865, se va desfasura Marele Premiu al orasului Amiens, iar in 1868, o cursa memorabila pe distanta de o mila (1 852 m) in parcul Saint Cloud din Paris. Anglia preia organizarea curselor de velocipede de viteza cu handicap si cu obstacole, incheiate de obicei cu o proba de acrobatie. Concurentii erau echipati, ca si jocheii curselor hipice, cu cizme. Reuniunile se desfasurau pe hipodromuri, in piete sau pe bulevardele oraselor. In acelasi an (1868), s-a derulat prima cursa de sosea, pe distanta Tuloso – Caraman de 34 km, acoperita in 3h 09’. 0 deosebita rezonanta a avut cursa urmatoare, Paris – Rouen de 126 km, organizata de ”Petit Journal”.
In 1867, apare primul ziar sportiv denumit chiar ”Velociped”. In Italia, prima cursa de velocipede din lemn s-a tinut in 1869 la Paclova, desfasurata in 2 zile consecutive, iar pe sosea, cursa a avut loc in anul urmator, pe traseul Firenze – Pistoia, avand caracter international. Alte curse de pionierat s-au organizat sub forma de turnee, precum cele din 1871, ”Turul Bastioanelor” din Milano de 11 km, cursa Milano – Novara de 46 km, iar in 1876 a fost disputata cursa Milano – Torino de 130 km. In Anglia, cursele au avut loc in aceeasi perioada si s-a alergat pe distanta Londra – Bringhton de 93 km. Primele curse in Belgia se desfasoara la Ucele, Charleroi, Gand si Hyon in acelasi an, 1869. In Germania si Olanda, cursele de viteza au fost inaugurate mai tarziu, in 1874. Cursele pe bicicle au continuat pana in 1895, anii ’80 constituind o perioada de stralucire pentru acest mijloc de locomotie. In acest moment, apare si bicicleta, care in curand va dobandi o mare popularitate, cursele efectuandu-se in conditii de viteza sporita. Se inregistreaza o inmultire a societatilor si asociatiilor cicliste. In Franta, la Amiens, apare o asemenea organizatie, la care se adauga cele infiintate la Grenoble, Paris (”Velo-Club”1, Monaco si Altona. Germania va avea societatea sa ”Velocipeden Reit Club” din Koln, Olanda “Jurnmer Wecher de Dsenter”, iar Italia ”Veloce Club Florentins” si ”Veloce Club Milano”, toate aparute in jurul anului 1870. In felul acesta s-au copt conditiile aparitiei federatiilor nationale. In Anglia se constata ca in 1878 ”Union Bicycle” deja exista, fara a avea atributiile unei federatii. De abia in 1883 se infiinteaza "National Cyclist Union”, mai tarziu cu 2 ani decat prima federatie nationala a Frantei (1881). Urmeaza Danemarca ,Austria, Belgia, Elvetia, Olanda, Italia (”L’Unione Velocipedista Italiana”), Germania (”Deutsche Radfahrer Bund”), Spania ("La Societa das Velocipedista”) si SUA (”League of American Wheelman”).
O data cu cresterea numarului curselor la care participau ciclistii din aceste tari, in care functionau aceste “jocuri” nationale de organizare si conducere a acestui sport in plina dezvoltare, s-a resimtit nevoia aparitiei unui organ international de coordonare. Cel care a avut aceasta initiativa a fost avocatul Gustavo Brignone, secretarul de la ”L’Unione Velocipedista Italiana”. Sugestia sa, formulata in 1890, care a fost preluata de Germania in 1891 si de Elvetia in anul urmator, nu a reusit sa creeze acest for de conducere a ciclismului mondial. O va face insa Anglia, care in 1892 va organiza un congres la care au participat reprezentantii tarilor cu federatii nationale de ciclism si care au hotarat fondarea federatiei internationale ”International Cyclist Association”, devenita la inceputul secolului (1900) ”Unione Ciclistica Internationale”. Ecourile acestui sport atragator ajung si in Romania in aceeasi perioada. Cronicarii vremii noteaza ca ciclismul apare in tara noastra in 1869, cand societatea ”Tirul” din Bucuresti pune la dispozitia membrilor ei ”velocipede pentru a se exersa in mersul, in echilibrul pe un aparat cu 2 roti’*. Dupa cativa ani se desfasoara mai multe actiuni pe velocipede si bicicluri, de altfel putin cunoscute, cu caracter de demonstratie sau exhibitii de circ parizian (Jean Gauthier in turneu la Bucuresti si Pitesti, in 1874). In 1882, biciclul este folosit ca mijloc de locomotie la Bacau de catre un excentric salariat al fabricii de hartie ”Letea”. In Bucuresti, primele biciclete apar in 1886, pentru ca in 1891 sa se consemneze debutul ciclismului ca sport. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu. Tot el va parcurge in acelasi an distanta Bucuresti – Ramnicu Valcea in 9h. De asemenea, se alearga cursa Otopeni – Rondul II de la Sosea, pe locul unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmica a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. Cursa masura 120 km, pe ruta Bucuresti – Ploiesti -- Bucuresti si a fost castigata de acelasi D. Dumitrescu in 7h45’. In fata altor 6 concurenti. In 1894, se inregistreaza doua excursii cicliste pe distante lungi: prima, pe distanta Bucuresti – Craiova, efectuata in 15h de Carol Ressel si de clovnul Adolf de la circul Sidoli; a doua pe traseul Bucuresti – Brasov – Bucuresti, care este parcursa de doua personalitati: C. Cantili si Al.Macedonski. Ispravile lui C. Cantili sunt memorabile. El a batut originalul record a lui Alois Pucher, care a parcurs in 11 zile distanta Bucuresti – Paris, realizand pe acelasi traseu doar 10 zile. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m.
Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Aici, la Craiova, apar pentru prima oara cursele cu handicap, adica cele de contratimp specifice velodromului modern. In 1926, se va construi velodromul de pamant de la Braila, lung de 400 m, promotorul sau fiind Foti Valerianos, presedintele clubului de ciclism din acest oras. In paralel cu aceasta intensa activitate ciclista pe pista, continua dezvoltarea ciclismului de sosea, stimulat de aparitia turului Frantei in 1903, care va consacra competitia pe etape. Aceasta experienta originala va fi preluata si adoptata de ciclismul romanesc, organizandu-se, in intervalul 1910-1913, trei editii ale Circuitului Muntenia, competitie pe etape in care s-au remarcat castigatorii Mario Salla, Jean Valter, N. Chrihalmeanu. Razboiul balcanic (1913) si primul razboi mondial (1914) stopeaza evolutia ciclismului national, care isi reia activitatea in 1923. Probele de viteza si de semifond din campionatul national se vor desfasura pana in anul 1930 pe cele doua velodromuri de la Galati si Braila. In acest interval, campionatele nationale de fond s-au tinut in Bucuresti, unde a fost construit un velodrom pe actualul spatiu al Clubului ”Dinamo”. In acest loc s-au mai derulat si concursuri de motociclism si ciclism. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR). Aceasta federatie a avut de-a lungul timpului urmatorii presedinti: Foti Valerianos (interimar in 1931), Vasile Canarache (1932-1944), Radu Georgescu (1945-1951), Stefan Voicu (1951-1962), Octavian Tuhai (1962-1970), Mircea Costea (1970-1974), Pavel Novacescu (1974-1983), Virgil Schioparlan (1983-1986), Ion Suceava (l986-1992), Bernd Bilal (1992-1996), lon Badea (1997-1998). Secretarii FR de Ciclism au fost: Petrica Georgescu (1932-1935), Georgeta Dragomir (1935-1948), Nicu Dragomir (1948-1952), Nicolae Oteleanu (antrenor de stat 1956-1969), Alecu Somesan (1952-1954), Nicolae Lupu (1954-1958), Also Balas (1958-1962), Traian Dinut (1962-1983), Gheorghe Stanel (1983-1996), lon Ardelean (antrenor federal 1985-1996), Vasile Selejan (secretar general din 1996). Marile competitii organizate de FR de Ciclism au fost campionatele nationale de velodrom (5 probe), de sosea (4 probe), si tururile Romaniei: in 1934 – distanta de 1 026 km in 7 etape, castigator Marin Nicolov si echipa Bulgariei; in 1935 distanta de 1 725 km, in 11 etape, castigator Daniel Zigmund si echipa Poloniei; in 1936 – distanta de 2 242 km, in 12 etape, castigator Pierre Galliene si echipa Frantei; in 1946 – distanta de 1 692 km, in 11 etape, castigator August Prosniek si echipa lugoslaviei; in 1950 – distanta 1 460 km, 11 etape, castigator Constantin Sandu si echipa “CCA”; in 1951 – distanta 2 173 km, 13 etape, castigator Marin Niculescu si echipa ”Flamura Rosie”; in 1953 – distanta 1 750 km, 11 etape, castigator Nicolae Vasilescu si echipa “Dinamo”; in 1954 – distanta 1 700 km, 12 etape, castigator Constantin Dumitrescu si echipa ”Progresul”; in 1955 – distanta 1 966 km, 13 etape, castigator Constantin Dumitrescu si echipa ”CCA”; in 1956 – distanta 1 938 km, 13 etape, castigator Constantin Dumitrescu si echipa ”CCA”; in 1958 distanta 1 223 km. 8 etape, castigator Gabriel Moiceanu si echipa ”Dinamo”; in 1959 – distanta 1 868 km, 13 etape, castigator lon Cosma si echipa ”Dinamo”; in 1960 – distanta 1 628 km, 13 ctape, castigator Walter Ziegler si echipa Romaniei; in 1966 – distanta 1 620 km, 12 etape, castigator Gheorghe Suciu si echipa Bucuresti; in 1967 – distanta 1 670 km, 12 etape, castigator Emil Rusu si echipa Romaniei; in 1968 – distanta 1 655 km, 14 etape, castigator Walter Ziegler si echipa ”Dinamo”; in 1969 – distanta 1 504 km, 12 etape, castigator Wanzlic Jurgen si echipa RDG; in 1973 – distanta 1 288 km, 11 etape, castigator Vasile Teodor si echipa Romaniei; in 1974 – distanta 1 726 km, 14 etape, castigator Mircea Romascanu si echipa de tineret a tarii; in 1983 – distanta 865 km, 8 etape, castigator Mircea Romascanu si echipa ”Dinamo”; in 1984 – distanta 1 200 km, 9 etape, castigator C. Carutasu si echipa Romaniei; in 1985 – distanta 1 165 km, 8 etape, castigator Mircea Romascanu si echipa Romaniei; in 1986 – distanta 1 102 km, 8 etape, castigator Frank Schonher si echipa germana Vorwerts; in 1987 – distanta 1 230 km, 8 etape, castigator Valentin Constantinescu si echipa Romaniei; in 1988 – distanta 1 033 km, 8 etape, castigator Vasile Mitrache si echipa Romaniei; in 1989 – distanta 1 132 km, 8 etape, castigator Danut Catana si echipa Romaniei; in 1990 – distanta 1 079 km, 8 etape, castigator Vasile Apostol si echipa ”Dinamo”; in 1991 – distanta 430 km, 6 etape, castigator Sviatoslav Riabucenko si echipa Moldovei; in 1992 – distanta 1 157 km, 8 etape, castigator Vladimir Perelasnai si echipa Ucrainei; in 1993 – distanta 589 km, 5 etape, castigator J. Koberschinschi si echipa A a Germaniei; in 1994 – distanta 1 139 km, 9 etape, castigator Anton Stelian si echipa Romaniei; in 1995 – distanta 1 168 km, 9 etape, castigator Mitianin si echipa Ucrainei; in 1997 – distanta 1 252 km, 11 etape, castigator Florin Privache si echipa Romaniei. Mai trebuie mentionate si cele 45 de editii ale Cursei Pacii. La sfarsitul anului 2000, la conducerea FR de ciclism se aflau: Radu Vasile – presedinte de onoare, lon Badea – presedinte executiv, Mugur Popovici si Vagneti Constantin – vicepresedinti, Vasile Selejan – secretar general, plus 9 membri. Acest sport se practica in 13 judete, in cadrul celor 35 de sectii, in care erau legitimati 237 de sportivi, din care 78 de seniori (74 barbati + 4 femei), 159 de juniori (148 baieieti + 11 fete), pregatiti de 49 de antrenori, 10 instructori, asistati de 87 de arbitri. In anul 2001, federatia s-a reorganizat in conformitate cu prevederile Legii educatiei fizice si sportului Nr. 69, din 28 aprilie 2000. Adunarea generala din 16 noiembrie a adoptat noul Statut si a ales Consiliul de administratie ca organ de conducere al federatiei, compus din: Victor Surau – presedinte de onoare: Ion Badea – presedinte; Mugurel Popovici si Constantin Vagnete – vicepresedinti; 3 membri. Ca organ de administrare si gestionare a fost stabilit Comitetul director, in componenta acestuia fiind inclusi: Ion Badea – presedinte; Vasile Selejan – secretar general; Cristache Marius Jaga – antrenor federal; Bogdan lonut Floares – trezorier; 3 membri. |